Hera și-a plasat gelozia printre poveștile mele
de dragoste.
Așa că te iubesc și te urăsc se succed c-o viteză amețitoare.
Zveltă ca o furtună în
pielea goală.
Dragostea îmi pune mereu nemurirea pe
jar și n-am încotro.
Trebuie să mă arunc în flăcări,
altă salvare n-am.
Poate doar opera postumă.
Blestemata singurătate în doi, eu, Zeus și fratele meu cititorul.
Adio și lectură plăcută.
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea relațiilor de dragoste, marcate de gelozie și coexistența sentimentelor contradictorii. Vorbește despre o singurătate resimțită chiar și în cadrul unei relații, sugerând o luptă interioară și o căutare disperată de salvare prin artă.