Dragă Kitty, știu că pot muri oricând
Sunt, cum se spune, la dispoziția lui Dumnezeu
Și n-are niciun rost să mă lamentez
Tac și eu mâl-bâl-dâ-bâc
Din lac în puțul creației
Ud ca după potop
Simt că-mi îngheață aripile pe accelerator
Masca de sticlă a zilei
E gata să crape
Cine va ghici
Adevărul
Din
Țăndări
Costel Zăgan, CONTRAJURNALUL ANNEI FRANK
Sensul versurilor
Piesa exprimă o acceptare stoică a morții și a destinului, văzute ca fiind în mâinile lui Dumnezeu. Vorbitorul se simte vulnerabil și expus, ca și cum ar fi prins într-o creație copleșitoare, dar acceptă tăcut această realitate.