Sub o streașină de casă,
Cântă-o pasăre măiastră,
Cântă-mi păsăree și mie,
Doamne, că la anu’ nu se știe,
Cântă-mi păsăree și mie,
Doamne, că la anu’ nu se știe.
Toate bunurile lumii,
Le au astăzi numa’ unii,
Toate bunurile lumii,
Le au astăzi numa’ unii,
Și le țin închise-n ladă,
Doamne, ai săraci să nu le vadă,
Și le țin închise-n ladă,
Doamne, ai săraci să nu le vadă.
Pe drumul cu bolovani,
Treceau doi copii orfani,
Pe drumul cu bolovani,
Treceau doi copii orfani,
Și se rugau la icoane,
Ține-mi-l pe tata, Doamne,
Și se rugau la icoane,
Ține-mi-l pe tata, Doamne.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume inechitabilă unde bogăția este concentrată în mâinile câtorva, în timp ce copiii orfani se roagă pentru tatăl lor pierdut. Pasărea cântătoare aduce un strop de speranță într-o lume tristă.