Sunt străin și călător,
n-am aici palate.
Dar în țara fără nor
ale mele-s toate.
Toate stelele de sus,
tot ce n-are-n veci apus,
prin iubirea lui Isus,
ale mele-s toate.
Domnul meu în infinit
multe ceruri ține.
Pentru cine le-a zidit,
decât pentru mine?.
Din neant când le-a chemat,
Domnul mult s-a bucurat,
însă viața nu și-a dat
decât pentru mine.
Dar nici eu nu-s al oricui;
Lui Îi sunt cunună.
Casa mea și cerul Lui
tot ce-avem e una!.
Și la bine și la greu
eu al Lui sunt, El, e-al meu;
eu, nimic – El, Dumnezeu,
dar ce-avem, e una!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de apartenență la Dumnezeu și la un loc spiritual, mai presus de lumea materială. Vorbitorul se identifică drept călător pe pământ, dar își găsește adevărata avere și identitate în credința și iubirea divină.