Frate drag, pe calea noastră strâmtă,
Eu te vreau mereu cu gândul sus,
Te iubesc cu-o gelozie sfântă,
Căci în lacrima ce-n ochi mi-e frântă
E iubirea blândului Isus.
Poate azi cu vârfuri de țepușă
Te-am rănit prin cele ce ți-am spus.
Dar nu eu îți bat mereu la ușă,
Nu eu suflu-n vatră prin cenușă,
Ci iubirea blândului Isus.
Nu uita că noi eram în moarte,
Fiecare de păcat răpus.
Dar acum noi toți suntem o carte
Și în ea, pe orice filă-n parte,
E iubirea blândului Isus.
Nu-i a mea nici lacrima cea frântă,
Nici cuvântul care ți l-am spus.
Frate drag, pe calea noastră strâmtă,
Te iubesc cu o gelozie sfântă,
Nu a mea, să știi, a Lui Isus.
AMIN
Sensul versurilor
Piesa exprimă o devoțiune profundă față de credință și iubirea lui Isus. Vorbitorul își exprimă afecțiunea și grija față de un frate, subliniind că această iubire este o reflectare a iubirii divine, nu a propriei sale capacități. Accentul este pus pe sacrificiul și iertarea oferite prin credință.