Ce dor frumos, ce Rai ne leagă.
Eu cânt cu lacrimi, Tu le-alini!
De dragul Tău mi-e lumea dragă
Ca-n ea te văd şi-n flori şi-n spini!
În crinii albi Ţi-e sărutarea,
În maci văd sânge pe Calvar.
De dragul Tău mi-e dragă valea
Şi cerul fără de hotar!
În bulgari reci te văd cum sameni
Şi-n spini, văd paşii-nsângeraţi!
De dragul Tău iubesc pe oameni.
Azi sunt străini! Iar mâine, fraţi!
Când turme trec ducându-şi dorul
Şi spune-un fluier „Sunt cu voi!”
De dragul Tău mi-e drag pastorul
Ce-şi pune pieptul printre oi!
În cei aleşi îţi văd iubirea,
Cu ei, cântându-Ţi psalmi în văi!
De dragul Tău, le sorb privirea.
Pe-obrajii lor, sărut pe-ai Tăi!
Şi cât mi-e dat să nu-Ţi văd Faţa
Dorit de stele ca un mag,
De dragul Tău, mi-e dragă viaţa,
Şi moartea.. nu-i decât un prag!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o devoțiune profundă față de divinitate, văzând frumusețe și sens în toate aspectele vieții, chiar și în suferință. Iubirea divină este percepută ca motivul suprem pentru a iubi oamenii și viața însăși, depășind chiar și teama de moarte.