Bătrânețe, școală-naltă
de-povară și de scrum..
Cale aspră și ciudată,
pe-unde n-am fost niciodată,
niciodată pân’acum..
Bătrânețe, traistă spartă
de-unde toate cad și toate pier..
cade orice faptă moartă,
cade slava cea deșartă
și rămâne cea din Cer!.
Bătrânețe, daltă bună,
care taie cu folos,
taie fala ce se-adună,
taie firea cea străbună
din Mireasa Lui Cristos!.
Bătrânețe, tren de seară..
fără bani, fără bilet..
U-u-u!.. ce iute zboară
Și te duci din gară-n gară
către tainicul magnet..
Dar la urmă.. Domnul știe!..
Colo-n slavă, la hotar..
vom sări de bucurie
și cu Domnul în vecie
vom fi tineri, tineri iar!..
AMIN
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra bătrâneții ca o etapă de învățare și purificare, unde valorile lumești pierd din importanță, iar credința și speranța în viața veșnică devin esențiale. Bătrânețea este văzută ca un drum spre Dumnezeu, unde sufletul se pregătește pentru întâlnirea cu divinitatea.