A bătut la ușa ta
cineva..
și n-a răspuns nimenea.
În tăcerea negrei nopți
stă un om și plânge..
Fața Lui e numai răni,
pieptul numai sânge.
– Cine ești, străin pribeag?
Cine ești?
De-a cui jale pribegești?
Pentru cine Te-au brăzdat
bice fără număr?
Ce povară Ți-a lăsat
rana de pe umăr?.
– Eu sunt robul ce slujesc
tuturor..
Un om al durerilor..
Nimeni plată nu Mi-a dat..
Numai spini și ură.
Numai roșii trandafiri
pieptul Mi-l umplură.
Eu sunt Pâinea ce S-a frânt
lumii-ntregi.
Și sunt vinul noii legi!
N-am venit să-ți plâng în drum
răni usturătoare..
Plâng pe cei ce pierd acum
ultima chemare.
A bătut la ușa ta
cineva..
Și n-a deschis nimenea.
Poate niciodată
mâna Lui la ușa ta
n-are să mai bată!
Sensul versurilor
Piesa descrie sacrificiul lui Iisus și chemarea Lui către oameni. Subliniază suferința îndurată și oportunitatea pierdută de cei care nu răspund chemării divine.