Cosol – Las Sufletul Să Vorbească

Iau o gură de cafea, stau întins pe canapea
Și realizez că-s eu și țigarea mea
N-am nevoie de la tine, de lacrimi și suspine
De vorbe fine, decât ai ține tu la mine.
Deghizată în diamant te-am cules dintre ruine
Îmi repeți du-te la alta văzând că nu-ți convine
Să-mi găsesc pe altcineva, cineva, nu am pe cine
Viața mă dezechilibrează, ca mersul pe patine.
N-am planuri de viitor, nu mă comport cum se cuvine
Nu cred în destine, căci totul vine de la sine
Sunt un leneș, sunt un bleg, sunt sătul să te înțeleg
Sufletul cântă cu mine doar atunci când dau rec.
Sunt bolnav, sunt bătrân mai respir cu un plămân
Am trăit o viață singur și singur o să rămân
Sunt stăpân pe mine însumi deci nu poți să mă domini
Nu-s proprietate privată indiferent cât ne iubim.
După cum observi și tu mă consolez în microfon
Cum făceai tu cu Romeo sus de la balcon
Te-a întrebat dacă ai un ceas, tu darnică i-ai dat două
Când te-am prins cu el în fapt, te faceai că plouă.
Tu nu stai liniștit, nu mă înțelege greșit
E vecinu-atât tot, serios!!! Doar am vorbit
Cât de bine poate să joace fata de la balcon
Nu știam că-ntre vecini se da și numărul de telefon.
Tot ce își dorește o fată încrederea tu ai avut-o
Însă tu cu mâna ta i-ai dat drumul ai pierdut-o
O concluzie am tras ”Proști ca mine sunt puțini”
Căci în rest te vei izbi numai de rechini.
Pentru alții vei fi doar pe post de consumație
Și mi se pare care corect ”Asta e noua generație
Nu sunt genul de om să mă ascund, să stau la pândă
Nu te-am urmărit vreodată să văd ce se întâmplă.
Nu m-am luat după lume, chiar dacă m-au pus pe gânduri
Încearcă să citești adevărul printre rânduri
Ai pus mereu pe primul loc familia ta
Eu am dat-o la o parte să te am în preajma mea.
I-am vorbit urât lu’ mama, fiind nevinovată
Și-acum îmi vine să îmi bag cuțitu-n beregată
Și pentru ce pentru o p***ă
Cu clienți nenumărați, înșirați pe listă.
Am vrut să-mi fii aproape, să nu mai depinzi de ceas
Să nu mai trebuiască să te duc în fugă acasă
Mă uit în interiorul meu la ce-a rămas
Realizez că toate sentimentele s-au ars.
Iubirea nu se așteaptă, nu se rezumă la bani
Ce rost are să te aștept să faci tu 18 ani
Ori cu mine ori cu ai tăi până la urmă trebuie să alegi
Da-mi un răspuns concret care va fi pe veci.
N-o lăsăm pe mai târziu spune-mi tot ce simți acum
Cu tine sau fără tine voi pleca oricum
Decizia o strâng un pumn și o să-mi văd de drum
Fără să-mi pese c-am lăsat în spate scrum.
Nu ai cum să te decizi, ai avut timp la dispoziție
Nici măcar nu te-ai gândit, mi-ai făcut doar în ambiție
Te-am așteptat zile întregi sunt sute dacă le aduni
Ai tras în mine cu minciuni, am crezut că faci minuni.
Stop la atâtea sentimente, stop promisiuni
Sunt sătul pe fiecare zi să mă amâni
Sunt sătul să mă privești ca pe un pampalău
Că de bine că de rău am fost numai al tău.
Spui că nu vrei să mă pierzi cu multe semne de exclamație
Dar te văd că vii la mine numai din obligație
Mereu nervoasă când ajungi la destinație
Între noi nu mai există pic de atracție.
Las sufletul să vorbească, el nu are cum să mintă
Știu c-această piesă o să te surprindă
Lasă mândria de sine și uită-te în oglindă
Până și ea va spune piesa te reprezintă.
Sunt greșelile din viață din ele se învață
Cele care dor și lasă cicatrici pe față
M-au întărit, m-au ținut la suprafață
M-au ajutat să văd mai clar în plină ceață