Hip-hop-ul românesc conține multe tarfe în el
În industria muzicală e mai rău ca la bordel
Toți cântă pentru bani, toți vor ceva avere
Și se lasă de hip-hop când numai produc lovele.
Sunt sătul de aceleași texte, bani, mașini și femei
În morții lor de gay, sunt în pană de idei
Nu mai cântă pentru fani, o dau pentru dușmani
S-au văzut băieții în top, stop viața de golani.
Vad piese scoase pe piață cu nota unu
Și pretinzi de la noi să-ți cumpărăm albumu’
Sincer nu am bani de dat și dacă-l cumpăram
Nu vedeam vreo diferență între tine și Salam.
N-aș da bani pe curve frate nici să mor
Mai bine îi dau din inimă unui cerșetor
De ce să îmbogățesc un c***t comercial
Când aberează în piese și și-o trage a**l.
Refren: Voi rămâne loial, Cosol același gen
Căci m-a scăpat de multe acest fenomen
Mă vei găsi mereu între mic și beat
E hip-hop-ul meu, îl voi sluji pan’ la sfârșit.
E la fel ca Dumnezeu, el mă iartă de păcate
Mi-a dat forță și ambiție să merg mai departe
Sincer vă spun, merită o statuie
Și cei ce nu-l apreciază să le dau la m**e.
V-au luat mințile lovele, manelele, telenovelele
Inima vă plânge, mai lăsați cafelele
De când cu toate serile petrecute la tele
Ați uitat de viața reală și belele.
Tot ce vă mai luminează sunt berile
În zilele în care vă uscați precum lalelele
Iubiți bârfele, vorbele, precum babele
C-a făcut, c-a dres, asta vă spun gurile.
E timpul ca hip-hop-ul să intervină
Să trezească-n p**a mea generația asta cretină
Și-ți dau și motivul pentru că
Altfel vom ajunge mai inculti ca-n epoca.
Nu vedeți și voi că vi se dă totul mură-n gură
Hip-hop-ul e o artă, instigă la cultură
Sunteți plini de ură, rupți în gură, vă domină boala
Și vă dau și dovada care-i? Lălăiala.
Refren: Voi rămâne loial, Cosol același gen
Căci m-a scăpat de multe acest fenomen
Mă vei găsi mereu între mic și beat
E hip-hop-ul meu, îl voi sluji pan’ la sfârșit.
E la fel ca Dumnezeu, el mă iartă de păcate
Mi-a dat forță și ambiție să merg mai departe
Sincer vă spun, merită o statuie
Și cei ce nu-l apreciază să le dau la m**e.
Hip-hop-ul e bolnav, căci a fost infectat
De toate zdrențele penale ce l-au făcut de c***t
S-au publicat pe net în timp ce se scălâmbăiau
Cocalarii râdeau și hoperii plângeau.
Nimeni n-a spus nimic, i-a durut pe toți în p**a
Și uite cum hip-hop-ul a devenit o taratură
Au rămas tot mai puțini cei ce fac muzică bună
Căci restu-n morții lor, sunt plecați, lansați pe lună.
Toți proștii au noroc, însă noi avem regrete
Noi rămânem sub pământ, însă ei ajung vedete
Noi ne pierdem nopțile, alții au textier
Și poartă toale largi pe ei să pară de cartier.
Noi ne îmbrăcăm așa să ne simțim mai lejer
Nu e vorba de imagine, constă în caracter
Până atunci când o să mor, o vei da pentru popor
E hip-hop, rețineți, nu fac din asta un viitor
Sensul versurilor
Piesa este o critică vehementă a stării actuale a hip-hop-ului românesc, acuzând comercializarea excesivă și pierderea autenticității. Artistul își declară loialitatea față de valorile originale ale genului și condamnă superficialitatea și lipsa de conținut din muzica contemporană. Mesajul principal este un apel la revenirea la esența hip-hop-ului ca formă de exprimare artistică și socială.