Cosol – Fără Titlu

Sunt sute de întrebări cu care lupt rând pe rând,
voi pleca, mă voi întoarce, sincer nu pot să-ți răspund.
Îmi e greu să te mai las acum că te-am găsit,
13 ani nu te-am mai văzut, nu te-am auzit.
Dacă aș putea aș plânge, mi-aș face o plăcere,
însă sufletul îmi cere țigări, litri de bere.
Cea mai groaznică durere pe care o pot avea,
să stau departe de cei dragi și mai ales de sora mea.
Când m-am dat jos din taxi, m-ai îmbrățișat cu drag,
și-am simțit pe moment că cerul îmi cade în cap.
Rămăsesem voce, pur și simplu înlemnit,
n-am putut să-ți spun că te iubesc și cât mi-ai lipsit.
Am zâmbit cu adevărat, după atâția ani grei,
nu mi-a venit să cred că ești chiar sub ochii mei,
ca două vieți pierdute ce-au murit și-au înviat
și-au regăsit drumul spre casă de unde au plecat.

Ref: Iată-mă din nou acasă, din nou împreună,
însă timpul este scurt, stau mai puțin de-o săptămână.
Ține-mă bine de mână, nu mai vreau iar să te pierd,
am făcut greșeala odată, a doua oară n-o repet.
Amândoi pe același drum, luptăm, trecem prin toate,
îți voi ține mereu parte și spate mai presus ca un frate.
Voi fi mereu cu tine trup sau sufletește,
să nu uiți niciodată, fratele tău te iubește.

Vars un strop de vin pentru vorbele astea fără sens,
pentru distanța dintre noi ce-a lăsat un gol imens,
pentru anii ce-au trecut, ce-au lovit și au durut,
practic în tot timpul ăsta noi doi nu ne-am cunoscut.
Te am imprimată în cap, acel păr roșcat,
zâmbetul de neuitat, comportamentul distrat,
toate puse cap la cap uneori mă fac
să mă agit neîncetat și nu ești tu să-mi pui capac.
Mereu grăbit, mereu plecat, sincer nu e timp de stat,
trebuie să-mi fac și eu un viitor asigurat.
Totul e așa de complicat, nimeni n-a zis că e ușor,
nu am de gând să mor pe spatele părinților.
Ai să vezi că va fi bine, nu trebuie să disperi,
trebuie să lupți, să crezi, să vrei, să speri.
Trage din răsputeri, mai rabdă puțin,
zilele sunt numărate, în curând o să revin.

Ai avut o copilărie rasă, nu prea ieșeai din casă,
oglinda te mintea că ești urâtă și grasă.
Te simțeai diferită de celelalte fete,
nu mâncai, te hrăneai din iluzii și regrete.
N-ai știut ce-i o familie, ai pierdut tatăl de mică,
neprotejată de nimeni, întotdeauna ți-a fost frică.
Mama ta s-a chinuit cum a putut să te crească,
tu ești singurul motiv care o mai face să zâmbească.
La rândul ei și ea trage aer în piept,
duce o viață de grea, bolnavă de diabet.
Dac-aș fi în locul tău aș fi puțin mai atent,
conștient că pot s-o pierd în orice moment.
Ascultă-mă puțin, înțelege acest mesaj,
încearcă să stai cât mai departe de anturaj.
Nu vreau să-ți țin morala, dar ține-te de școală,
vezi, situația e nasoală, fă-ți un rost, o socoteală.