Într-o lume-n care tu
Ai ales cu sufletul
Am pus eu paie pe foc
Și-a fost la început un joc
Ce s-a terminat cu noi
Alergând în doi.
Un drum trist și plin de miere
Plâng și-acuma după ele
Clipele trecute au durut
N-au lăsat nimic în jur.
Te mint frumos și îți zâmbesc
Dar nu îți spun că te iubesc…
Un zâmbet pentru mine-nseamnă mult
De tine nu o să mai pot să uit
Tu știi că eu în tine cred
Mă minți și tu… te mint și eu
Dar tu mă ierți.
Pentru tine a minți e știință
Pentru mine doar obișnuință
Tu minți de fel și minți frumos
Eu mint dar n-are rost
Tu mă citești, mă știi, mă ghicești
Eu în tine cred și te iubesc.
Te iert și te-am iertat mereu…
Te voi păstra în gândul meu,
Un gând ce-mi face inima să bată
Încă o dată și încă o dată…
Iertarea ta e pentru mine mângâiere
Acum regret că ți-am produs durere
Tu știi și crezi și sper că poți
Să uiți… să mă privești, să-mi spui tot.
Am înțeles acum întâia oară…
Iubirea ta… iubire-amară
Ce mă lasă veșnic rece
Dar de tine tot îmi trece.
Aștept cu nerăbdare un răspuns
Tăcerea ta mă lovește de sus
Acum nu reușesc să știu ce vreau
Știu că tu mă iubești și nimic de la tine nu vreau.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație complicată, marcată de minciună și iertare. Naratorul își exprimă regretul pentru durerea cauzată, dar recunoaște și iubirea profundă pe care o simte, chiar și în fața tăcerii și a incertitudinii.