Din 4 în 4 ani se știe
Se simte agitație dinspre primărie
Orașul meu arată totdeauna perfect
La începutul fiecărui an bisect.
Din 4 în 4 ani se știe
Orașul e cuprins de hărnicie
Se umple de constructori, polițiști și drumari
Dar și de politicieni și câini comunitari.
Am un oraș mare lângă un palat
Nu e el prea curat și nu e nici asfaltat
Dar are o mie de probleme pe metru pătrat
Dintre care cea mai mare este roșie la culoare
Și stă pe Ștefan cel Mare, Roznovanu la palat,
La palat
Da, la palat.
Orașul meu ca o catedrală
Se crede capitală culturală
Dar după experiența liberală
Am devenit o capitală ministerială
Orașul meu ca o poezie
E ca o carte de istorie vie
Dai peste ruine pe oriunde te oprești
Doar de 4 ani scăpat că sunt guvern la București.
Am un oraș mare lângă un palat
Nu e el prea curat și nu e nici asfaltat
Și are o mie de probleme pe metru pătrat
Dintre care cea mai mare este roșie la culoare
Și stă pe Ștefan cel Mare, Roznovanu la palat,
La palat
Da, stă la palat
Sensul versurilor
Piesa descrie ironic starea unui oraș care se pregătește intens doar în anii electorali, ascunzând problemele reale sub o fațadă falsă. Critica vizează corupția și interesele politice care sufocă dezvoltarea autentică a orașului.