E moda asta peste tot
Unde te uiți, toți se plâng că nu mai pot
Că nu le e ușor; și e molipsitor
Aș vrea și eu să mă-ncadrez în decor.
Bridge:
Să-mi intre părul-n ochi și să-mi doresc să mor
Să mă dau cu rimel când plâng și caut ajutor
Da’ am un cântec care este-așa cum vreau eu
Și-o să se-arunce el în cap în locul meu.
Refren:
Cântecul meu e-un cântec emoționat
E modul meu de-a-ți spune că încă nu te-am uitat
Și simte că e motivat
Din ziua-n care ai plecat
E-un cântec trist, cum îți spuneam
Un cântec cu gust de Diazepam.
Nu te apropia de el
Chiar dacă pare doar un simplu cântecel
Pare banal și pare monoton
Dar e mai rău ca monoxidul de carbon.
E-un cântec care trebuie ocrotit
Să nu-l lași lângă lamă sau lângă chibrit
Și-ar fi bine să îți mai spun
Că n-are voie lângă sfoară și săpun,
În rest e-un cântec foarte bun
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimente de tristețe și dor după o despărțire. Metaforic, cântecul însuși devine o entitate fragilă și periculoasă, un substitut pentru emoțiile copleșitoare ale naratorului.