Mă refugiez în casele unde focul e aprins,
afara e prea frig și inima mea e de fapt un zid
prefer să fiu surd, e prea mult tumult
prea multe zgomote mă distrug, dar nu vreau să rămân mut
l-am văzut pe dumnezeu pe stradă, când
i-am descris proiectele mele, s-a apucat de râs
sunt un rege fără sabie, publicul e surd
te rog nu îmi atinge rana că deja m-ai corupt
dar cine e 13? Cine e Cosmin 13?
Poate l-ai știut dintotdeauna
sau nu îți reiese
îngeri electronici
zboară peste sateliți
dar sunt catastrofici
și sunt minți rebele
dă-mi niște aripi să zbor
nu are rost să mă mai trezești că deja nu mai dorm
afara infern, înăuntru catacombă
afara cimitir, înăuntru morgă
am văzut infernul, și era atât de atrăgător
era totu’ în culori
infernul există, nu am negat asta, și e foarte friguros
brrr, îți intră în os
dă-mi niște aripi să zbor
nu are rost să mă mai trezești că deja nu mai dorm
n-am nimic de pierdut, nici nu am ce câștiga
13 nu există, ceață pe oraș
Eu sunt nimeni, mă găsești nicăieri (x8)
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de alienare și deznădejde, căutând refugiu într-o lume interioară întunecată. Vorbește despre pierderea speranței și despre acceptarea unui destin incert, într-un context urban rece și impersonal.