[Shiro] Ai mei mă întreabă, c****,
cât o să mai bagi suflet în sunet
bag tratament tunet și urlet de lup
c-am inima sfâșiată, sunt rupt dar încă lupt
nu mă las călcat în picioare de trecut
mulți dau cu pace, love you, needy brother, etc
eu mă îndoiesc de ce spun precum contorsionistii
vrei timpu’, bere, Kent sau timp, bere și Kent
eu vreau Pall Mall la pachet cu frații și un rap lent
mă hrănesc cu ură când scriu, d-aia aperitiv
vorbești de căldură de parcă ai fi centrală
instinctiv mă doare-n p***a
ce-i drept, viața e un dar hilar
ne toacă matinal după orar, parcă-i maxilar
trăiește, simte totu’, bagă-ți p***a-n regrete
e doar o viață, pontu’ nu-i în lucruri concrete
gândește-te la fapte, ține-i pe ai tăi aproape
prea repede trece timpu’ la grătare în noapte.
[Garaj Subteran] Mă simt degajat de timp
când privesc natura și nu dau nimic la schimb
dar în fiecare zi vorbesc cu pereții în noapte
OG să-mi cânte AK 47
și culeg roade când fructu’ îl mușc
atunci când (?) cu gloanțele împușc
nu mă duc pe gulușci,
construiesc ca Brâncuși
sculptura ce-ți rupe gura ca fumul de Huși
în noapte în societate ca un vulcan erup
oamenii se adună pentru albinele în stuf
nu au șanse să vadă realitatea crezând în basme
suntem luați prin surprindere, viața ne ia la palme
rămân indiferent ca un dependent în acte
ca tura de naționalism mă face să trec la fapte
renunțând, de azi susțin azi indecența ca fiind esența
(?) vreau să-mi fac simțită prezența, ah.
[Mineru’] Concentrat pe creație,
concentrație lirică înaltă
în esența asta continuare critică
fără (?) sensurile variate
ale altei prestate scrise și intonate
de maeștrii de ceremonii
ziși și mc, e vorba
de cei ce umplu, nu o fac pentru it
zeci de rime pe sunete sublime
prelucrate în instrumentale pentru piese cu complexitate și mesaje subtile
ascultă și analizează cum cade rapu’, decade, că se face asta, decade, da
dar n-ați prins esența și cultura necesară
când poet îți dă fiori ești direct crimă polară în coară
stau și acumulez
cunoaștere și scuip, nu scuipa pe ce creez.
[Cosmin 13] Sfidez Dante la cărți
joc șah cu Immanuel Kant
leg cuvinte
de parcă nu se mai termină acest track
pe al meu kevlar, cerul
pe al meu venin, antidotul
poetul renaște din propria cenușă lirică
orașul reflectat în pupile
ochii mei iau forma străzilor
pe norii acestei lumi scriind poezie
controlând Gotham City
îmbrăcat în negru’, am un as în mânecă
muzica nu mă salvează, ci mă vindecă.
[MCM] Totul e imaginar, ținutu’ ăsta nu-i normal
și se întâmplă deseori să cazi în p***, e real
și în plus tresari, da’ frate tu nu știi să apari
te-ai plictisit să dispari, te-ai plictisit să declari
bagi marfă bună la malai dar când ficatu’ e pe moarte
și ai un scop industrial da’ sponsorii nu îți dau parte
ai și carte, știi de toate, nu contează asta, frate,
o să fii împins în groapă fără pic de demnitate
lașitate în citate, tu nu scrii, mazgălești, frate
ți-aș citi din cartea vieții dar am ochii plini de moarte
Sensul versurilor
Piesa este o colecție de reflecții personale și observații asupra vieții, luptei și realității. Versurile exprimă deziluzie, dar și determinare de a continua, în ciuda obstacolelor și a sentimentelor negative.