Cosmin 13 – Imposibilul

Vreau să nu mai apar ca o eroare în fața ta,
vreau să știu că sunt și eu un uman ca fiecare și nu altceva.
Vreau prosperitate, progres între umani,
vreau să țin la a mea parte, la fel ca fiecare în parte.
Vreau să cred într-un ajutor,
de fiecare dată când cad la pământ ușor și nu mă pot ridica.
Vreau să pot atinge un scop fără să mă gândesc la viitor
și dacă se va împlini,
vreau în plină noapte să nu mai fiu înconjurat de gânduri amare
care mă tulbură în interior.
Vreau să nu mai fiu un actor în filmu’ ăsta dramatic,
să calculez universu’ ca un matematic.
Vreau să cred că am timp la dispoziție,
să mă simt stabil în a mea poziție,
să fiu un echilibru între bani și energie,
noroc, apreciere, moarte și veșnicie.
Vreau să pot gândi simplu,
de-aia rămân singur printre atâția oameni.
Vreau să mă pot relaxa producând ceva la butoane,
vreau să cred că există viață după moarte.
Vreau să cred că totul e infinit,
atunci când și durerea are un sfârșit.
Vreau ca muzica să-mi fie doar un hobby
și nu o motivație de viață, că asta m-a distrus.
Vreau să nu mai fiu compus de vise,
căci speranța e o mare bestie care te face să lupți cu porți închise.
Vreau să știu ce se află în mintea ta,
atunci când judeci ceva care ți se pare banal.
Vreau totul de la viață,
pe vremuri în care doar hartiile contează.
Vreau multe chestii,
vreau să nu mă mai furi când îți întind o mână.
Vreau să nu mai fiu egocentric până
atunci când apele se vor calma
și atunci când încarc arma sper să rezolve totul karma
c-am multele pe cap când cad pe pământ
ca un cuvânt care doare dar mărunt
Unde sunt ultimele note?
Vreau mai multă evoluție și mai puține vorbe.
Unde sunt ultimele note?
Vreau mai multă evoluție și mai puține vorbe.