Cosmin 13 – Gangsta Rap

Luna zâmbește când noaptea se așterne,
luminile orașului trec de bariere,
trecerea de pietoni formează o pluralitate,
orice semafor, o parte din comunitate.
Orice societate la ora asta doarme,
vad cum se sting ferestrele în șoapte,
destulă mișcare azi, acum se liniștește,
orașul e o structură gigantică și privește.
În metropole, fără scrupule,
pășesc ca o furnică mică așa cum orașul e,
de fapt orașul e puțin mai uriaș
și îi descopăr esența tehnologică în sevraj.
Încă o zi, încă o zi, încă o zi
pe aici, să pot zbura,
indiferent dacă, pe aici, eu nu mă pot salva.
Încă o zi, încă o zi, încă o zi
pe aici, să pot zbura,
indiferent dacă, pe aici, eu nu mă pot salva.
Luna vorbește când noaptea răspunde,
ziua în oră târzie prin unde,
un pact cu asfaltu’, contact cu dumnezeu,
universu’ meu închis în antreu,
el nu vede, înconjurat de sfinți,
ca are în față numai sateliți,
rugăciunea urbană e de fapt legea scrisă,
dar sănătatea orașului a fost compromisă.
În metropole, fără scrupule,
pășesc ca o furnică mică așa cum orașul e,
de fapt orașul e puțin mai uriaș
și îi descopăr esența tehnologică în sevraj.
Încă o zi, încă o zi, încă o zi
pe aici, să pot zbura,
indiferent dacă, pe aici, eu nu mă pot salva.
Încă o zi, încă o zi, încă o zi
pe aici, să pot zbura,
indiferent dacă, pe aici, eu nu mă pot salva