[Bob3dex] Nu e nimic de zis,
punctez, s-au stins ca răpuși de boală.
Noi ți-am zis, n-ai vrut să asculți concis
și s-au dus pe apa sâmbetei 13 ani de școală.
Robotizat la modu’: viața pe planu’ 2
și în prim plan sunt planurile, dar uită-te înapoi
la ei, apoi la tine, apoi la noi
și spune-mi care-s ăia plini și care-s ăia goi.
Personal cu personalizat,
baricadat în fața suflului social, ce c***t?
Conștiința-ți e oarbă ca și credința,
dorind să-ți adoarmă dorința și ființa.
Și dormi copile, cum spunea ea,
cu lanțuri de mâini și vise în saltea
ce te imploră, rețeaua de golani
acum e Pandora, c-ai uitat parola.
Am vrut mult, da’
ce ai făcut, ce-ai făcut, mă?
Ce ai făcut, ce ai făcut?
Am vrut tot, da’
ce ai făcut, ce-ai făcut, mă?
Ce ai făcut, ce ai făcut? (x2)
Să vină-n șir indian,
să-mi spună simplu:
„Bogdan, lasă-te, man, că-ți pierzi timpul!”
Nimic nu se lipește, cade timbru’,
tigru’ meu l-a luat tribu’
să-l fac primar ca triplu’
și să mă comande, asta-i ironia sorții
și roata se-nvârte, roata se-nvârte
până când te calcă-n clișeul morții.
Cadem decade în fața porții închise
și la final „Ce ai făcut, mă!”
Spumă sau lună, ură sau ură,
pe plaje savurând cocktailuri de sânge
sau ajungi cocktailu’ savurat încet.
Îl am picat pe Venus, odată pe spumă,
odată pe lună, ce se aseamănă se adună
și bea până crapă, bea până crapă
ca lemnele-n pensiunea Tensiunea lui Cioacă.
(?) strada, nu se compară,
bătrâni depanând la ce-a fost odată.
Vezi că nu se știe ce-a făcut pe hârtie
sau ce-a dat la altu’ și doar ce-ai făcut tu,
da’ tu niciodată să nu-ți pui credința-n filme
că nu se face, tată, e cum ai pune credința-n minte.
Am vrut mult, da’
ce ai făcut, ce-ai făcut, mă?
Ce ai făcut, ce ai făcut?
Am vrut tot, da’
ce ai făcut, ce-ai făcut, mă?
Ce ai făcut, ce ai făcut? (x2)
[Cosmin 13] Caut scăparea prin piese,
salvarea nu iese la suprafață,
dar muzica asta mă învață să mă apăr
de întuneric unde cad deseori.
Ori fac piese, ori îmi fac filme
și știi că-mi e bine
și știi că nu e bine
să crezi prea mult în tine,
în alții nu convine,
nu te salvează nimeni.
Vreau să las o urmă,
vocea-n cap îmi spune „Ce ai făcut, mă?”
Încearcă această tobă,
las-o așa, măcar pe probă,
ca să vedem măcar cum sună,
la prim impact pare una bună.
Mi-am vândut sufletu’ la diavol,
nu l-a cumpărat nimeni,
vise-n oracol,
mult prea mare prețul,
dar de fapt e nul, nu poți da doi bani pe mine.
Am vrut mult, da’
ce ai făcut, ce-ai făcut, mă?
Ce ai făcut, ce ai făcut?
Am vrut tot, da’
ce ai făcut, ce-ai făcut, mă?
Ce ai făcut, ce ai făcut? (x2)
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de regret și dezamăgire față de alegerile făcute în viață. Artiștii reflectă asupra potențialului pierdut și a consecințelor acțiunilor lor, punând la îndoială valoarea eforturilor depuse.