Joacă cele 3 cărți (x8).
Treispe cu 4 aripi
e puțin cam creepy
mă cunoști cam trippy
la fel ca tipii
Picasso hippie
noaptea asta e prea neagră
Vasilij Kandinskij
mascaradă
identitatea lui Cosmin, necunoscută
vise și circuite stranii într-o glugă
unutrei, unutrei, dau mereu cu pace
dau mereu cu zarul, joacă cele 3 cărți rămase
visez să fiu ca Dan Preston, Clarknova
lucrez la ceva rime mai ceva Stahanov, a
în underground, bunker România-Moldova
când mă inspir.. explodez ca supernova
cu T-34 pe beat, eu îngerul fantomă
în stilu’ asta practic, această nouă aromă
prevăd că va fi cât de curând un sfârșit la acest beat
ultima stație înainte de infinit
Cine-i treispe? Treispe, pe urmă de viespe
fac zece, noaptea este tot mai rece
citește Kafka, pânză pe oraș
uite Rupert Wyatt, maimuțe cu kalash
noua religie, azi toți sfinți
mâine mulți demoni
underground doar în visele voastre
noile religii joase, Sartre pe carte
era prea mainstream, sau cu James Dean
rămân tot anonim
am nevoie, am nevoie, am nevoie de serotonină,
n-am nevoie de venin, Pinocchio în balenă,
sper să nu fie rechin
revin la starea inițială
la Cosmin cum n-a fost niciodată de fiecare dată
joacă cele 3 cărți rămase.
Refren
Sensul versurilor
Piesa explorează teme legate de identitate, anonimat și realitate subterană, amestecând referințe culturale și personale. Naratorul se simte deconectat și caută un sens într-o lume haotică, oscilând între vise și realitate.