COLIND TULBURĂTOR – Corul bărbătesc din Finteșu Mare
Vin colindătorii cum veneau odată, Leru-i ler,
Să colinde țara asta minunată, Leru-i ler,
Dar li-i gura arsă și li-i ochii-n lacrimi, Leru-i ler,
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, Leru-i ler.
Gazdelor creștine să-i primiți în casă, Leru-i ler,
Și cum se cuvine să-i poftiți la masă, Leru-i ler,
Ne trimite Sfântul să ne-ncerce mila, Leru-i ler,
Domnii mari de astăzi să-și deschidă vila, Leru-i ler.
Șovăielnic pasul, brațele plăpânde, Leru-i ler,
Tremurat li-i glasul, nu știu să colinde, Leru-i ler,
Dacă stau la poartă și nu zic nimica, Leru-i ler,
Domnilor de astăzi să v-apuce frica, Leru-i ler.
Mută-i întrebarea ce răsună afară, Leru-i ler,
Au murit degeaba, ce-ați făcut din țară, Leru-i ler,
Tot în frig și foame, tot cu mâini întinse, Leru-i ler,
Pe la porți străine ce le stau închise, Leru-i ler.
Vin colindătorii cum veneau odată, Leru-i ler,
Să colinde țara asta minunată, Leru-i ler,
Dar li-i gura arsă și li-i ochii-n lacrimi, Leru-i ler,
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, Leru-i ler.
Sensul versurilor
Colindul exprimă dezamăgirea față de starea actuală a țării, unde sacrificiile trecutului par să fi fost în zadar. Colindătorii, cu gura arsă și ochii în lacrimi, aduc o întrebare mută despre ce s-a făcut cu țara, subliniind suferința și sărăcia persistentă.