Corneliu Vadim Tudor – Ce-i de Făcut?

Ce-i de făcut? Mai avem vreo speranță?
Mă-ntreabă românii cu care mă văd.
Poporul meu drag a ajuns ca o zdreanță,
Ce timp de ocară! Ce jalnic prăpăd!
Am tras, zi de zi, un semnal de alarmă,
Mi-am dat sănătatea la șerpi de dudău.
Nu stați la balcon, puneți mîna pe armă,
E rău, însă mîine va fi și mai rău!
Vorbeam în pustiu. Un blestem mioritic
Ne ține-n genunchi și cu capul plecat.
Firește, eu n-am nici un drept să vă critic,
Dar inima-mi plânge, ce mult ne-am schimbat!
Uitați-vă-n jur: toată lumea se-agită,
Revendică drepturi, se luptă pe străzi.
La noi e tăcere. O gloată tîmpită
Poftește cîrnații și berea din lăzi.
Bairamuri se fac peste tot: între blocuri,
În parc, mînăstire și chiar țintirim.
Miroase-a mujdei, se-ncing aprige jocuri,
Ce burți de neam prost se revarsă.. Murim!
Murim de-o mai ținem așa, în prostie!
Murim ca păduchii, de-o mie de ori!
Trăim fără noimă și pe datorie,
Iar alții ne fură, vîrtos, de comori.
Leșin general, catastrofă finală,
Dezastru mai mare ca-n timp de război.
Istoria iar ne-a pus capul în poală,
Avem ochii goi și picioarele moi.
Dați muzica tare, să țopăie țoapa,
Ce super o joacă bărbații malaci!
Alături se cască, profetică, groapa
Pe care ne-o sapă vrăjmașii, în draci.
Aceasta e Stema: grătarul și micii,
Maneaua vulgară e Imnul de Stat.
Jos Sfinții din ceruri! Trăiască Miticii!
O viață avem! Hai s-o bem, nu-i păcat?
Din micul ecran intră-n case gunoiul,
Copiii văd crime, și s**, și scandal.
Se ceartă Matrozul și cu Maimuțoiul,
Apoi pun batista, din nou, pe țambal.
Prea multe migrații, amestec de rase,
Byzanț, și Fanar, și Țigani, și Evrei.
Ne fierbe o drojdie-n sînge și-n oase,
Iar asta o știu și stăpînii yankei.
Ne-au pus jugul lor poleit cu minciună,
Puțin whisky prost, niscaiva Hollywood.
Alegeri corecte? Ce vorbă nebună!
Nu sînteți capabili, poporu-i prea crud.
Îți dau ei mutarea în plic, Românie,
Aduc la putere doar slugi de doi bani.
Ce vast Guantanamo! Și ce colonie!
Nici Africa n-are așa mitocani!
Aici e problema: alegeri furate,
Ce-mpiedică țara să iasă la mal.
America n-are atîtea păcate
Precum e acest angrenaj criminal.
Falsifică totul: sondaje și softuri,
Nu lasă să-i scape ciolanul din dinți.
Spionii fac legea, n-au vreme de mofturi,
Ei știu că românii sînt proști de cuminți.
O mie de „cozi de topor” vor ajunge
Să dea aparența că totu-i legal.
Feriți Ambasada! E coadă! Se unge!
S-au strîns șobolanii din guri de canal.
Așteaptă să toarne și-apoi să primească
Noi ordine clare, să fie utili.
Așa se-mbulzeau și la cizma rusească,
Metodic s-o lingă, ce tipi imbecili!
E vrăiște Țara, un corp fără vlagă,
Îi țin lumînarea acei derbedei
Aduși la putere, cu normă întreagă
De capii Mafiei: agenții yankei.
America, ia-ți teroriștii acasă,
Acum îi cunoaștem, noi știm ce vor ei:
Ei vor bogăția, în fond, fabuloasă.
De aur, uraniu, și gaz, și țiței.
Lăsați teatrul ăsta stupid, că nu ține,
În suflet aveți numai ură și jaf.
Isus să vă bată cum știe mai bine,
Diavoli flăminzi, ne-ați făcut țara praf.
Nimic nu mai e de făcut, decît poate
Un scurt harakiri, dar sîntem prea buni.
Mai este vreo șansă? Există, în toate:
E Domnul cel bun, care face minuni.