Tinerețe, tinerețe ce mă fac
La bătrânețe ce mă fac la bătrânețe
Eu vreau să te țin pe loc dar tu fugi parcă-ți dau foc
Și tu fugi parcă-ți dau foc
Așa-i viața omului cum e floarea teiului
În bătaia vântului acum este mâine nu-i
2
Tinerețe ce-am avut aproape că n-am văzut
Oare când a mai trecut
Ca un răsărit de soare s-a stins ca o lumânare
Așa-i viața omului cum e floarea teiului
În bătaia vântului acum este mâine nu-i
3
Cât am fost tânăr voinic urcam dealul
Sus grăbit fără bâtă fără nimic
Nu știu dealul s-a mărit sau eu am îmbătrânit
Sau eu am îmbătrânit
Așa-i viața omului cum e floarea teiului
În bătaia vântului acum este mâine nu-i
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul pentru trecerea rapidă a tinereții și inevitabilitatea bătrâneții. Metafora florii de tei în bătaia vântului subliniază fragilitatea și efemeritatea vieții.