Cornel Cojocaru – Nu Mă Face Că-s Țăran

Of, oooof,
Nu mă face că-s țăran,
Că știi ce palmă grea am,
Dacă dau cu ea-n pământ,
Fac o brazdă ca de plug, măi
Și tu de la țară vii,
Dar ți-e rușine să spui,
Că fandosit ești cu o toală,
Și uiți primii ani de școală, măi.

Ref.
Dacă stau și mă uit bine,
Nici râsul nu mi-l pot ține,
Că mulți se dau ce nu sunt,
Și umblă cu nasu-n vânt, măi
După cum le e călcătura,
Și prin lume uitătura,
Îți dai seama de domnia,
Ce le-a mâncat omenia, măi.

Of, oooof,
Pitula-mă undeva,
Și pune-mi la ochi bazma,
Și cu ochii închiși mă duc,
La Leamna und’ m-am născut, măi
De mi-o fi focu’ la brâu,
Eu mare tot nu mă știu,
Sunt mândru în sinea mea,
Că mă iubește lumea, măi.

Ref.
Dacă stau și mă uit bine,
Nici râsul nu mi-l pot ține,
Că mulți se dau ce nu sunt,
Și umblă cu nasu-n vânt, măi
După cum le e călcătura,
Și prin lume uitătura,
Îți dai seama de domnia,
Ce le-a mâncat omenia, măi.

Of, oooof,
Nu mă face că-s nebun,
Că eu știu bine ce spun,
Știu și locu’ știu și casa,
Știu cine îmi pune masa, măi
Nu te mai umfla în pene,
Ca păunu’ când se teme,
El e pasăre nu om,
Nu știe ce înseamnă domn, măi.

Ref.
Dacă stau și mă uit bine,
Nici râsul nu mi-l pot ține,
Că mulți se dau ce nu sunt,
Și umblă cu nasu-n vânt, măi
După cum le e călcătura,
Și prin lume uitătura,
Îți dai seama de domnia,
Ce le-a mâncat omenia, măi