I Si-am zis verde trei migdale, Leano
Pe șoseaua de la vale, Lino Leano
Nici luna nu mai răsare,
Nici soarele raze n-are,
De trei nopți umblu cărare
Daolica Leano, doar de-oi da de mândra-n cale.
Doar de-oi da de mândra-n cale
Să-i duc o floare din vale
Și s-o pun la inimioara, Dida neichii
Să-mi treacă de dor de-aseară.
II Nu fu floare și fu izmă, Leano
Dujmanii prinsără pizmă, Lino Leano
Că sunt mulți arză-i-ar focu’
De nu-i mai cuprinde locu’
Că sunt mulți arză-i-ar para
Daolica Leano, de nu-i mai cuprinde țara
M-au dujmănit toată vara
Dar acum că vine iarna
Merg pe drum se uită lung, Dida neichii
Doamne ce le-oi fi făcut?.
Bis strofa II.
III S-am zis verde măr și-un prun, of Leano
Am pe murgu’ cam nebun, of Lino Leano
Nu vrea ca să șadă-n drum
Mă știe că sunt fudul
Mă știe că sunt fudul, Daolica Leano
M-am îmbrăcat în zabunor bun
Pălăria ca mura, mai
Și ghetele ca sticla, mai
Să-i rup mândrei inima, Dida neichii
Când o ieși-n calea mea
Sensul versurilor
Piesa descrie dorul unui bărbat pentru iubita sa, obstacolele întâmpinate din cauza dușmanilor și determinarea sa de a o cuceri, indiferent de piedici. El se pregătește să o întâlnească, îmbrăcat frumos și călare pe un cal nărăvaș.