Bună ziua, Nicolae, vin să-ți spun acum
Obosită sunt nespus că vin de la drum
Gândul către tine mă poartă mereu
Dar să ne-ntâlnim știu că-i tare greu.
Că așa e viața, nu-ți dă ce dorești
Dragostea visată când o întâlnești
~ ~ ~
Ai greșit cândva, știi bine, iar acum plătești
Anii au trecut de-a rândul și-acum te gândești
De ce-n astă viață omul e făcut
Că să pătimească, să sufere mult?.
Că așa e viața, nu-ți dă ce dorești
Dragostea visată la care gândești
~ ~ ~
Roata vieții se învârte, se-nvârte mereu
Și știu Nicolae dragă cât îți e de greu
Inima ta strânsă cât a pătimit
Și de multă vreme cât a suferit.
Dar așa e viața, nu-ți dă ce dorești
Dragostea visată la care gândești
Dar așa e viața, nu-ți dă ce dorești
Și poate odată ai să mă iubești
Sensul versurilor
O femeie îi vorbește lui Nicolae despre greutățile vieții și despre dragostea pierdută. Ea exprimă oboseală și suferință, amintindu-i de greșelile trecutului și de durerea prezentă, dar speră într-o posibilă iubire viitoare.