Inimă nu fi de piatră, că doar tu n-ai fost lăsată
Să vezi dorul cum mă poartă frunza-n vânt
Inimă nu fi haină, c-ai și tu un pic de vină
Dacă n-am o zi senină pe pământ
Inimă cu ochi ca mura și ca trandafirul gura
Nu-mi da dragostea de-a dura, că-i păcat
Inimă nu fi de gheață, fără zâmbet cald pe față
Fără cântec, fără viață, doar oftat.
Doar de dragul tău, răul mie mai rău
Râsul mie mai rar, amarul mai amar
Și tot suspinând ca omul
O să mă usuc ca pomul
Ce-și dă frunzele pe două lacrimi.
Inimă cu ochi de stele, eu ți-am dat visele mele
Tu le-ai ars ca pe surcele într-o zi
Inimă-mi găsesc eu calea
Chiar de schimb dealul cu valea
Îmi alung din suflet jalea, orice ar fi.
De trei primăveri, de trei ierni și veri
De trei toamne-n rând nu mai am un alt gând
Numele-ți rostesc într-una cât e soarele și luna
Mă duc pe pustii că tu nu vrei să știi.
Inimă nu fi de piatră, pentru că-n a vieții roată
O să-ți umble dorul o dată ca nauc
Inimă de piatră seacă, poate da Domnul să-mi treacă
Și te las, inimă acră, și mă duc
Lailailala.. lailailalala
Inimă-mi găsesc eu calea
Chiar de schimb dealul cu valea
Îmi alung din suflet jalea, orice ar fi.
De trei primăveri, de trei ierni și veri
De trei toamne-n rând nu mai am un alt gând
Numele-ți rostesc într-una cât e soarele și luna
Mă duc pe pustii că tu nu vrei să știi.
Inimă nu fi de piatră, pentru că-n a vieții roată
O să-ți umble dorul o dată ca nauc
Inimă de piatră seacă, poate da Domnul să-mi treacă
Și te las, inimă acră, și mă duc
Heeiii.. lailailalala.. lailailalala
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei persoane respinse în dragoste. Persoana imploră inima iubitei să nu fie insensibilă la suferința sa, descriind chinul și disperarea provocate de această respingere.