Stai, viață, nu tot fugi,
Că nu pot a te opri.
Eu încerc și tot încerc,
Dar nu vrei să te oprești.
Doar puțin să meditez.
O iei la fugă ca nebuna,
Iar eu nu ajung la una
Și nu mai știu ce să fac,
Ca să-ți fiu mereu pe plac.
Și oricât eu mi-aș dori,
N-am forța a te opri.
Aștept ca să mă iei de mână
Și să mergem împreună.
Nu mă lăsa înapoi,
Ca să intru în noroi.
Fii un pic mai răbdătoare,
Cu ce ți-am greșit eu oare?
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de neputință în fața trecerii timpului și a vieții care pare să scape de sub control. Vorbitorul își dorește o clipă de respiro și înțelegere, dar se simte copleșit și depășit de situație, implorând viața să fie mai îngăduitoare.