Doamne, iubesc primăvara,
După ea, vine și vara.
Straturi trebuie să fac,
Pentru roșii, castraveți,
Cu salate și cu ceapă,
Să nu uit de baraboi,
Că ies tare faini la noi.
Mă duc ca să tai și iarba,
Că tare mare-i livada.
Dau repede să fac fânul,
Până nu zice jupânul,
Că-mi face ca nebunul.
Zina iarăși îmi zice,
Că-s a casa toată ziua
Și stau numa’ la cafele,
La bârfă cu prietenile mele.
Și că-mi aude gura,
Lunga toată ulița,
Da’ îl las zică ce-o vrea,
Că așa-i la Borșeni,
Zici că iei și faci ce vrei.
Sensul versurilor
Piesa descrie bucuria venirii primăverii și a muncii la țară. Vorbitorul își exprimă dragostea pentru natură și activitățile agricole, ignorând criticile soției.