Omule, gândește bine
Și nu purta dușmănie
Toți trecem prin zile grele
Ne luptăm mereu cu iele
La sfârșit ai să plătești
O să-ți arate Împăratu’
De-o fi paradis sau iadu’.
Cu atâta dușmănie
Nu știm pământul ce-ți o să ne ție
Chiar dacă Domnu’ e mare
N-o să mai aibă răbdare
El are puterea mare
Să ne ție pe picioare.
Hai să lăsăm dușmănia
Și să salvăm omenirea
N-ai să cumperi omenie
Chiar dacă ai bogăție
Cu omenie te naști
Bogăția poți să o faci.
Sensul versurilor
Piesa îndeamnă la renunțarea la dușmănie și la cultivarea omeniei. Subliniază că bogăția nu poate cumpăra omenia, iar la final, faptele noastre vor fi judecate.
