– Astăzi sunt și trist, și plâns,
Că dentistul, înainte
Să mănânc și eu de prânz,
Mi-a extras, zâmbind, un dinte.
Toți spun: „Știrbul lui Melinte”
Eu nu-s știrbul lui Melinte!.
Ca și cum aș fi un ins
Sperios și fără minte,
Să mă-ncerce, dinadins,
Mi-au spus câteva cuvinte
Care, sigur, m-au atins:.
– Tu, băiete, de ce minți
Că te speli bine pe dinți?.
Eu vă rog să țineți minte:
Sunt fricos, dar am învins!
Vezi, Leone, pot și eu
Să gust brânză Penteleu!
Sensul versurilor
Piesa descrie experiența umilitoare a unui personaj căruia i s-a extras un dinte și este poreclit "știrbul lui Melinte". În ciuda fricii, personajul își afirmă capacitatea de a depăși obstacolele și de a se bucura de plăceri simple.