A căzut atâta apă sub pleoapă
Că văd că ceru’ se adapă, ceru’ se adapă
Apă a căzut pe nuferi, roua iară plouă
Iar tu nu poți să-i suferi, fiindcă ți se rupe-n două.
Roti de bicicletă striveau firele de iarbă-n zi de mai
Am zis: dacă s-au rupt atâtea, hai să fac un pai pai
Pai nu era păcat, nu era păcat, nu era păcat
Că am văzut și floarea când de polen s-a scuturat.
Fluturi au zburat dincolo de coline
Și am zis atunci e bine, am pus natura-n mine
Da’ dacă toată natura e atât de bună
Hai să bag un pic da’ opium, hai să bag și mătrăgună.
Hai să bag un pic de cola, un pic de chimicale
Și dacă nu sunt parale, merge și un pic de legale.
Nu mă simt în largul meu
Simt că orice aș face doar așa mă mai simt eu
Simt că orice aș face, orice aș face, orice aș face
Mă întorc la ele pentru simplu fapt că-mi place.
Zi-mi unde duce, unde duce, unde duce dragostea ta
Dacă seduce doar s-arunce, unde duce dragostea ta
Să îmi spună cineva.
N-am timp de proști
Mă mint în fiecare noapte, fiecare zi
Îmi spun mereu că n-am timp de proști
Da’ ce folos, că fac prostii în fiecare zi.
Spune-mi că anii mei nu au trecut cumva degeaba
Și că am încercat mereu să-mi fac mai bine treaba
N-am timp de prostii.
Zi-mi unde duce, unde duce, unde duce dragostea ta
Dacă seduce doar s-arunce, unde duce dragostea ta
Să îmi spună cineva.
Ține geamul deschis, lasă aerul să intre
Să-ți amintească tot ce nu mai ții tu minte
Cum erai tu înainte să te schimbe
Masca asta de doi lei care scoate doar cuvinte.
Tu ești pustiul ăla slab, pustiul ăla slab
Pustiul ăla slab de luptă cu Goliat, brother
Tu ai în sânge un regat
La ce-ți trebuie o coroană când ai deja un împărat.
Noi doi am colindat în lung și-n lat mai tot domeniu’
Am încercat, am dat check, acum e back la main meniu
E gol orice avenue, e old tot ce e brand new
Da’ ca să-nțelegem asta ne mai trebuie un bimilenium.
Praf de selenium care nu mai strălucește
Deși înțelegem tot, ne comportăm prostește
Ce e adevăru’ când mințim atât de bine
Și ne mai mirăm, în fine, că nu ne răspunde nimeni.
N-am timp de proști
Mă mint în fiecare noapte, fiecare zi
Îmi spun mereu că n-am timp de proști
Da’ ce folos, că fac prostii în fiecare zi.
Spune-mi că anii mei nu au trecut cumva degeaba
Și că am încercat mereu să-mi fac mai bine treaba
N-am timp de prostii.
Zi-mi unde duce, unde duce, unde duce dragostea ta
Dacă seduce doar s-arunce, unde duce dragostea ta
Să îmi spună cineva
Sensul versurilor
Piesa explorează teme legate de dependență, căutarea de sine și deziluzia față de realitate. Naratorul oscilează între momente de luciditate și recăderi, reflectând asupra sensului vieții și a relațiilor interpersonale.