Ok, nu sunt singurul om de pe pământ,
Dar când nu ești cu mine mă abțin să nu plâng,
Pe cuvânt, nu sunt laș, dar am un jurământ,
Să-mi îndeplinesc dorința după intru-n mormânt.
Și de multe ori am încercat să mă schimb,
E ca și cum fără picioare, m-aș duce să mă plimb,
Ca o piesă fără ritm, ca un lucru expirat
Eu te vreau lângă mine, ăștia te vor în pat.
Neîncetat fug vin, fug vin, și fug iar
Nu vrei să vorbești cu mine, ascultă-mă măcar,
Tu ești în teren, de ce îmi ceri să fiu portar?!
Să nu ajung la tine, ca rechinii la mal.
De ce oameni plâng după persoane îndepărtate?
De ce visele mele devin greu realitate?
De ce au dispărut vremurile colorate?
Răspunsurile-s la tine, toate!!
REFREN: „But I’m only human
And I bleed when I fall down
I’m only human
And I crash and I break down
Your words in my head, knives in my heart
You build me up and then I fall apart
‘Cause I’m only human”.
Și știu sigur că lumea e rea,
E și mai rău dacă tu nu vei fi a mea,
Voi pleca, da știu, tu ai plecat deja de mult,
Te mai simt aproape, doar atunci când mai cânt.
Pe cuvânt, nu-mi place să zic ceea ce simt
Dar când privesc în ochii tăi, nu pot să te mint,
Mă alint, zicându-mi că totu’ va fi bine,
Mai slab cu zâmbetele, acum fără tine.
Mi-e dor de tine, pe bune mi-e dor
O singură privire, simțeam că-s nemuritor,
O să mor, nu înainte de a-mi face viața,
Cu mine „muzica” și cu tine „dimineața”.
Nu-s fetiță, nu-mi arăt adevărata față,
Îmi pare rău că nu-s eu cel ce avea să te răsfețe,
Învață să trăiești, e ceva firesc,
Chiar și fără tine, o să continui să iubesc!
REFREN: „But I’m only human
And I bleed when I fall down
I’m only human
And I crash and I break down
Your words in my head, knives in my heart
You build me up and then I fall apart
‘Cause I’m only human”.
Nu mi-ai spus niciodată că mă iubești,
M-am lăsat de dependență, ca să nu mă urăști,
Vei fi mereu ceva însemnat în viața mea,
Mă simt aiurea, că eu nu-s la fel în viața ta.
Aha, nu m-ai iubit, n-am fost împreună
Era marfă, că erai aci și mă țineai de mână,
Frână! Acum tu începi să ai iluzii proaste,
Durerea din suflet o simt până și-n coaste.
Nu înțelegi…, nici eu frate nu înțeleg,
De ce vars lacrimi când pot să țin fumu-n piept,
De ce respir încet? Nu mi se pare corect
Că durează 2 vieți, să o duci în viața perfect.
Nu-s așa de sensibil ca versu’ de mai sus,
Nu-s satanist dar nici decum frate cu Isus,
Nu-s frate cu el, dar mereu îl prețuiesc,
Dar pe fata asta ce să zic, o cam iubesc!
Final!
Sensul versurilor
Piesa exprimă confuzia și durerea resimțite în urma unei despărțiri sau a unei iubiri neîmpărtășite. Naratorul se luptă cu sentimentele sale, oscilând între amintirea momentelor frumoase și acceptarea realității dureroase.