Conexiuni – Tu
Tu, ești în globul de cristal
Ce-mi arată drumul către mal
Când mă pierd în lumea mea, și-aș vrea
Să înving tristețea grea
Tu, nevăzută dar te simt
Te ignor dar nu pot să mă mint
Ești în ceea ce respir, ești tu
Firul ce mă leagă de miracolul din zori
Când din vis cobori, în tot ce ating în jurul meu
Chipul tău îl văd mereu, în gând
Ești orice, oricum, oricând
Tu, așteptarea din amurg
Când secundele încet se scurg
Cu atingeri moi de catifea
Alintate-n mâna ta
Tu, ești ideea de intens
Căutării mele-i dai un sens
Un motiv ca să încerc mai mult
Tu ești vocea ce-o ascult
Ești chemarea de demult
Ce mă face să nu-mi aparțin, nu mai sunt eu
Nu mai e nimic al meu, ești tu
Nu pleca, nu spune nu…
Sensul versurilor
Piesa exprimă o conexiune profundă cu o persoană iubită, văzută ca un ghid și o sursă de inspirație. Această persoană este omniprezentă în viața naratorului, oferindu-i sens și motivare. Refrenul final imploră persoana iubită să nu plece.