Strofa I:
Hai să-ți povestesc cum este aici
Unde copiii sunt derbedei încă de mici,
La 14 ani, lasă sticle goale
Lasă școala, lasă și fete-n p***a goală
Doamne! Cât doare când vezi părinți
Dându-și seama că copiii lor nu sunt chiar sfinți
Găsesc în geci pachete de țigări
Gândindu-se „Ce-o ajuns el? Doamne feri!”
La școală, diriginta zice că-i de rău
„Stimată doamnă, ai grijă de copilul tău!
Demult nu mai face teme, nici ce-i cerem
Nu respectă pe nimeni și face doar probleme!”
Ăsta este el, încă un pustan din Almancil
Are în cap viața loca și multe prostii
Adult, poate foarte bine fi la închisoare
Sau cine știe, prin Hawai cu mult soare.
Refren: (2X)
Îi din Almancil..
Tu nu știi ce știe el..
Îi din Almancil
Pustiu parcă e de fier
N-ai ce să faci, rămâne tot la fel
(N-ai ce să faci, rămâne tot la fel).
Strofa II:
Acum a mai crescut, gândește altcumva
0040, alo România!
„Îmi e dor de tine, îmi e dor de tine
Sunt deja peste cap cu țări străine”
El a îmbătrânit, tot pe afară
În inimă are o iubire care n-o să moară
Se gândește la ochii ei în fiecare noapte
Chiar dacă o lăsato demult în spate..
De mic copil, are inima mare
Nu lasă să se vadă, se preface tare
Nu-l mai vezi plângând de ani buni
La supărare, trage câte-un fum
De țigară și-l dă afară
Și nu-și dă seama că asta-l omoară
Trebe să se lase, până nu este târziu
Cum să-l conving? Nici eu nu mai știu
(Cum să-l conving? Nici eu nu mai știu).
Refren: (2x)
Îi din Almancil..
Tu nu știi ce știe el..
Îi din Almancil
Pustiu parcă e de fier
N-ai ce să faci, rămâne tot la fel
(N-ai ce să faci, rămâne tot la fel)
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui tânăr dintr-o zonă defavorizată, evoluția lui de la un copil rebel la un adult nostalgic, aflat departe de casă. El își amintește de copilărie și regretă alegerile făcute, simțind dorul de România și de o iubire pierdută.