Condrea – Dragă Muzică

Dragă muzică, îmi cer iertare pentru tot,
Nu știu ce-a fost în capul meu, dar asta-s eu, mai idiot.
Hah, m-am luat după toți,
Am crezut că-s numai eu, dar e plin de idioți.
Nu e unu’ mai breaz sau altu’ mai treaz,
Toți în aceeași oală ca pe aragaz.
Dar exact ca la ciorbă n-avem doar un ingredient,
Sunt zeci și fiecare are câte un defect.
Pentru mulți, defectu’ lor e muzica mea,
Sunt invidioși că n-au și ei o iubire cum e ea.
Și n-am vrut să ascult toate vorbele rele,
Dar e greu să treci peste când ai alte mii de probleme.
Am cântat ce au vrut ei, dar asta nu-i bine,
Am vrut să le arăt că pot să fac orice din rime,
Însă, făcând asta, muzica m-a întrebat:
Tu cânți pentru ei sau pentru mine, de fapt?
Dragă muzică, nu plânge, te rog,
Știu că am greșit, dar o să repar tot.
Dragă muzică, ascultă-mi inima,
O să te iubesc cât timp voi exista.
–––
Dragă muzică, nu plânge, te rog,
Chiar dacă într-o zi o să plec de tot.
Îmi cer iertare încă o dată, tu ești tot ce am,
În lumea asta nebună unde e vorba numai de bani.
Aș vrea să fim fericiți măcar acum,
Când e vorba numai de noi și de ce am în gând.
Știi că mă gândeam la bani, faimă, viață bună,
Dar tu m-ai învățat să las toate astea în urmă,
Că pot să fiu sărac lipit, dar fericit,
Decât faimos cu contu’ plin, dar de nimeni iubit.
Doar tu stai cu mine până noaptea târziu,
Când alții dorm, eu nu mă plictisesc să scriu.
Pân’ la sfârșitul vieții aș vrea să trăim la fel,
Sufletul meu e însă gol, mi-e frică de el,
Că am trecut prin multe despărțiri, a fost vina mea,
N-aș vrea să te pierd cum am pierdut-o pe ea.
De ce să fie așa? Parcă cineva mă-ndeamnă,
Ca un dealer disperat care nu și-a vândut iarba.
Parcă-mi spune cineva: fa bani, nu te juca,
Dar eu sunt copilul îndrăgostit de ea, muzica.
Nu vreau să mă gândesc la ce-o să fie,
Îmi e că tot ce-am zis o să rămână doar o melodie.