Strofa 1
Iubirea mea nu e de unică folosință, ci unică și-atât
Iubirea mea n-o s-o găsești decât atunci când iubirea ta o să fie-n același gând
Același rând citit de 10 ori, de fiecare dată altfel ești
O întreagă poveste, de câte ori să te citesc, mă arde
Întrebarea, da fără alte gânduri, accept provocarea
Io n-am iubit da parcă te iubesc cum iubește gurmandul mâncarea
Felul tău îmi taie răsuflarea
În caz că mi se șoptește că-mi cască răbdarea.
Refren x2
E blonda, ochii ei m-au nenorocit
E o blonda, știe că eu nu am mai iubit
E o blonda, e o, e o blonda
E o blonda, inimii mele e pofta.
Strofa 2
O văd, e parcă lângă mine
Câteodată-n blur, câteodată în detalii fine
Ascult, aud ce n-am auzit
Câteodată îmi șoptește, câteodată strigă răstit
O simt până-n măduva iubirii
Câteodată mă miroase, câteodată-mi rupe spinii
O am, doar că e-nfiptă-n gând
Câteodată o voi, câteodată sunt doar eu cu ea pe pământ
O pierdem, parcă am avut-o
Câteodată-s Mercur, câteodată sunt Pluto
Vezi tu, nu-s ca restu’
Crede-mă că tot ce fac, nu-i fals, cum crezi tu
Sensul versurilor
Piesa exprimă o idealizare a unei persoane iubite, o blondă misterioasă. Naratorul oscilează între apropiere și distanță, realitate și fantezie, exprimând o gamă largă de sentimente contradictorii față de această persoană.