Mă-ntreb acum, în orice secundă,
Pe unde ești, pe unde vei pleca.
Nu are nimeni ce să-mi răspundă,
Doar liniștea din jur e tot mai grea.
Fereastra mea mai stă aprinsă-n noapte
Și ceasul doare, în bătaia lui.
În jurul meu te simt așa aproape,
Dar mă despart de tine-atâtea lumi.
Când simt că nu mai am nicio putere,
Încerc s-adorm, să nu mă mai gândesc.
Dar sunt tot treaz de mii și mii de ore,
Când urma ta încerc s-o regăsesc.
Dă-mi o veste!
Dă-mi o veste pe unde ai să treci.
Dă-mi o veste! Dă-mi o veste!
Dă-mi o veste în nopțile prea reci.
Singurătatea îmi pare tot mai grea..
Mi-e teamă că asta e tot ce va urma..
(solo)
Mă-ntreb acum, după atâta vreme,
Cine-a greșit atunci, în primul ceas.
Când ai plecat ai luat ceva din mine,
Din tot ce-a fost e tot ce mi-a rămas.
Dă-mi o veste!
Dă-mi o veste pe unde ai să treci.
Dă-mi o veste! Dă-mi o veste!
Dă-mi o veste în nopțile prea reci.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și sentimentul de singurătate resimțit după o despărțire. Naratorul își amintește de persoana pierdută și caută un semn, o veste, care să-i aline suferința și incertitudinea cu privire la viitor.