E liniștea ploii ce sugrumă cuvântul
Și neliniștea frazei prea lungi
Iar timpul stagnează patronând inerția
Și nevoia de necunoscut.
E copilul din tine ce-ar vrea să retrăiască
Măcar unele momente din basm
Deși ploaia se tânguie și-n el și afară
Și-o va mai face și mult după punct.
Am plătit cu timp speranța-ntr-un alt fel de zi
Am plătit cu timp
Să uit de teama de-a mai privi încă o zi ce n-o aștept
Simt că mai e puțin și am să cred că-s puține cuvinte.
Ai putea să găsești citind printre rânduri
Prilej de-a călca pe porunci
Și de-ar fi să regret să mă vindece timpul
Fiindcă n-am avut răbdare să-l pierd
Iar noul lui curs și-l va urma inocent
Și totul va părea de neatins
Iar gândul de ieri cineva-l va găsi
Poreclit de cerneală-ntr-un vers.
Am plătit cu timp speranța-ntr-un alt fel de zi
Am plătit cu timp..
Să uit de teama de-a mai privi încă o zi ce n-o aștept
Simt că mai e puțin și am să cred
Că-s puține cuvinte.. prea puține cuvinte..
Să (mai) privesc înapoi de sub ploaie și vânt
Să (mai) aștept lucruri noi dintr-un soare înfrânt
Să privesc înapoi peste drum de apus
Să aștept lucruri noi dintr-un soare ce l-am răpus..
Am plătit cu timp speranța-ntr-un alt fel de zi
Am plătit cu timp.
Și-am depus jurăminte. mai presus de cuvinte
Și-am sedus vorbe surde. spre un drum fără urme.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema regretului și a trecerii timpului, reflectând asupra pierderilor și a speranțelor. Vorbitorul simte că a plătit cu timpul pentru a uita teama de viitor, dar încă mai speră la un alt fel de zi. Mesajul central este despre acceptarea trecutului și căutarea speranței în ciuda dezamăgirilor.