Dacă îți pasă de mine vreun pic
Nu mă-ntreba nimic
Mă pierd în trăiri neclare
Fără-nceput și fără nici un sfârșit
Mai țin minte o lumină chioară
Și zgomotul ce încă-mi chinuie capul
Și-o-nțepătură la încheietura mâinii
Și-un sărut ce-mi sorbea durerea amară
Nu ți-am ascultat sfatul
Dar nu tu m-ai creat
Răspund de-al meu păcat
Și nu-ncerca să mă schimbi
Așa sunt eu, așa sunt eu
Nu vreau
Să-mi dai vreun sfat
(Ci doar) să mă ierți elegant
Să mă vezi ca pe fum
(Și nu) să te murdăresc ca un scrum
Aș vrea să pot să te mint
Prin gesturi calme să te inving
Tremuri, fiorul rece vreau să ți-l ard
Dar nu mă lași, orgoliul consideri că ți l-am pătat
Știai cum sunt, nu m-am gândit c-ai să mă condamni să mai încerc, oare, să te conving
Că n-am uitat să te ating
Dar nu tu m-ai creat
Răspund de-al meu păcat
Și nu-ncerca să mă schimbi
Așa sunt eu, așa sunt eu
Lasă-mă acum, nu-ți face griji, nu m-ajuti cu nimic
Lasă-mă acum, am ales ce-am ales,
iar dacă greșesc e o parte din mine…
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de acceptare a propriilor defecte și alegeri, chiar dacă acestea duc la greșeli. Vorbitorul cere să fie lăsat în pace și acceptat așa cum este, asumându-și responsabilitatea pentru propriile acțiuni și refuzând să se schimbe pentru a satisface așteptările altora.