Plecat-au ceata de voinici
Pe cai pogănici,
C-un colac de grâu,
C-o ploscă de vin.
Din colac tăiară,
Din ploscă-nchinară,
Din gură-ntrebară:
„Nu mi-ați, voi, văzut-a
Fiul meu cel sfânt-u?”
„Și de L-am văzut-u,
Nu L-am cunoscut-u!”
„Lesne de-a cunoaște:
Fetișoara Lui,
Spuma laptelui;
Ochisorii Lui,
Mura câmpului.
Sensul versurilor
Un grup de voinici pleacă în căutarea Fiului Sfânt, descriindu-l prin metafore naturale. Călătoria lor devine o explorare a sacrului prin elemente simple și pure.