Colinde – În Grădina Raiului

În grădina Raiului,
Raiul, cu nesat privind
Și din gur’ așa grăind:
„Raiule, grădină dulce,
De la tin’, nu m-aș mai duce.”
De mirosul florilor,
Și ceara albinelor,
De para făcliilor
Și fumul tămâielor.
Dumnezeu îl judeca
Cu mânie și grăia:
„Știi, Adame, ce ți-am spus,
Când în Rai slobod te-am pus.
Nimica nu ți-am oprit;
Numai pomul Raiului.
Tu mărul-n gur’ ai luat,
Rău trupu’ ți-ai veninat.
Du-te, Adame, de la mine,
Tu te-ai lipsit de mult bine.
Du-te din Raiul frumos
În pământu’ întunecos,
Lasă Raiul cu dulceața,
Du-te pe pământ cu ceața”.
„O, Evo, poamă amară,
Să ieșim din Rai afară.
O, vai, șarpe din pustie,
Ce-mi făcusi acuma mie?
Fire-ai, șarpe, blestemat,
C-ai băgat lumea-n păcat,
Unde te-o găsi dormind,
Capul să-ți fie zdrobit”.