Căderea

Charles Bukowski – Căderea

de

Prea mult.Prea puțin.Prea gras.Prea slab.Sau nimeni.Râs sau.Lacrimi.Dușmani.Iubiți.Străini cu fețe ca.Unghiile de la.Degetele mari.Armate alergând prin.Râuri de sânge.Fluturând sticle de vin.Înjunghiind cu baionetele și violând.Virgine.Sau un tip în vârstă într-o cameră ieftină.Cu o poză a lui M. Monroe.În această lume există singurătate atât de multă.Încât o poți vedea în mișcarea lentă a limbilor.Unui ceas.Oameni atât de … Citește mai mult

Colinde – În Grădina Raiului

de

În grădina Raiului,Raiul, cu nesat privindȘi din gur’ așa grăind:„Raiule, grădină dulce,De la tin’, nu m-aș mai duce.”De mirosul florilor,Și ceara albinelor,De para făcliilorȘi fumul tămâielor.Dumnezeu îl judecaCu mânie și grăia:„Știi, Adame, ce ți-am spus,Când în Rai slobod te-am pus.Nimica nu ți-am oprit;Numai pomul Raiului.Tu mărul-n gur’ ai luat,Rău trupu’ ți-ai veninat.Du-te, Adame, de la … Citește mai mult

Gabriela Melinescu – Pământul Un Fruct Preacopt

de

Pământul, un fruct preacopt căzând din arborele cosmic prin strălucirea sa proprie, când aura lui pălind devine o piele roșie, grea, terfelindu-se și devenind praful și pulberea originală.Eu sunt un vânt din nor pentru fructul preacopt, trezită odată cu primii cocoși, când lumina zilei ne-a intrat în gene și ne-a vorbit limba florilor.Asemenea copiilor, moștenitori … Citește mai mult

Gabriela Melinescu – Prăbușirea Casei

de

Când încă speram iertat să fieși plonjam cu înfiorare în acest gândca într-o apă răcoroasă deasupra căreiabăteau evantaie de pene zburând.Și încercam să văd chipul sclavelor,și părul lor de mistică hieroglifăprotejând speranța, cum fiarele fierbintele pui,când încă păstram iluziacă voi aprofunda prin sânge durerea lui.Mi s-au arătat căzând pilonii austerei caseîn care locuisem mai mult … Citește mai mult

Palaghia Eduard Filip – Cain și Abel

de

„Copiii mei, ce veți aprinde ofrande”,și-a început Adam povestea, gol cu firea,„nu eu sunt cel care-a tocmit Zidirea,nu mie-mi cântă ploaia sarabande!Tocmit fusese Edenul, de Cel,care suflase-asupră-mi duh de viață,înnobilându-mă cu suflet de paiațăși-ncă aveam în trup un blând șrapnel,cu-arome brumării, de mugur de ceață.În fiecare noapte, când din stelepe bolți îmi apărea o candelă … Citește mai mult