În cetatea-mpărătească
Florile sunt dalbe
Prins-au rugii să-nflorească
Însă nu e rug în floare
Că-i Preasfânta Născătoare.
Lângă Maica-n leagănel
Doarme pruncul mititel,
Iar în jurul pruncului
Crește floarea drumului.
Printre rugii înfloriți
Pare și spini ascuțiți
Pruncu-n somn se mișcă lin,
I-o ajuns mânuța-n spini.
Din mânuța-i pică sânge,
Pruncusoru-ncepe-a plânge.
Taci cu mama, Fiul meu,
Că-ți va fi pruncut mai greu.
Ucenicul când te-a vinde
Și pe cruce te-or întinde
Atunci nașterea de-acum
Îți va face aspru drum.
Când sudoarea îți va curge
Să ne ierți, Iisuse dulce.
Sensul versurilor
Piesa descrie nașterea lui Iisus și prevestirea sacrificiului său viitor. Se face o legătură între inocența nașterii și suferința inevitabilă de pe cruce, cerând iertare pentru păcatele omenirii.