După dealul cel mai mare
Răsărit-a mândrul soare.
Mândrul soare nu era,
Ci era o mănăstire,
Cu pereții de-alamaie
Și cu ușa de tămâie.
Dar într-însa cine șade?
Moș Crăciun cu Moș Ajun
Cu barba de ibrisim,
Cu mustățile de fân.
Moș Ajun îi tot spunea:
„Mergi, Crăciun, la împărat,
Că-i târziu și-a-nnoptat”.
Ce ne-aduce Moș Crăciun?
Tot ce e frumos și bun.
Sensul versurilor
Piesa descrie anticiparea sosirii lui Moș Crăciun și a darurilor sale, într-un cadru tradițional românesc. Este un colind care vestește bucuria și frumusețea sărbătorilor de iarnă.