Colinde – Domnul Stătu Crai în Țară

Domnul statu crai în țară,
Țarale să bucurară,
Și pământul tot să salte,
Cu ostroave de departe.
Dimpregiur nuor și ceață
Sprejinesc svânta lui față,
Și direptatea-i tocmeste
Scaunul ce odihnește,
De-l gatează pre giudete,
Ne-alegând pre nime-n fete.
Pre denainte-i foc merge,
De arde cei fără lege.
Fulgerile lui cu para
Ard de să vad preste țara.
Pământul să-mplú de frică,
Muntai să topasc de pică
Și cură ca niște ceară,
Văzând pre Domnul în țara.
Și de fața lui cea svânta
Tot pământul să spamânta.
Ceriurile grăiesc toate,
De-i spun dereptatea-n gloate.
Și tot oamenii văzură
Slava lui de să-ncrezură.
Iara ceia ce-s cu vină
Pentru idoli ce să-nchina,
Stau cu groază și cu frică,
Li-i nădejdea-ntr-o nimica.
Închinați-vă la Domnul,
Cu tot îngerii, tot omul.
Sionul să-i paie bine,
Auzând că Domnul vine.
Fetele din jidovie
Te-aștapta cu bucurie
Pentru svintele giudete
Ce le alegi cu blândețe.
Ca tu, Doamne, ne ești Domnul
Pre pământ preste tot omul,
Și ți-i nalt cinstitul nume
Preste tot bozai din lume.
Ceia ce iubit pre Domnul,
Să urât răul, tot omul.
Ca Dumnezău îi ferește
Ceata de svint ce-l iubește,
Și din mani fără de lege
I-a scoate și-i va alege.
Și direptului senina
Îi va străluci lumina,
Veselie și cununa
Celor cu inema bună.
Și va bucurat, tot omul
Ce sunteț dirept, la Domnul,
Mărturisind fără smânta
De pomana lui cea svânta.