Doamnele, colea-n iasta casă,
Tot cu jăljuțele,
Stau sfinții pe ele;
Stau și ospătează
Și din grai grăiază:
Ce sfânt îi mai mare?
Moș Crăciun, mai mare,
Că-i mai de demult
Și-i mai priceput,
Noi ne-am pălălit
De l-am sprijinit,
Sus la lighion,
La sfântul Ion;
Și i-am dăruit
Cerul și pământul,
Aur și argintul;
Aur și argintul
Și pe noi de rândul.
Busuioc pe masă,
Gazdă, sănătoasă (x 2).
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă festivă, probabil o colindă, în care sfinții se adună și discută despre importanța lui Moș Crăciun. Se menționează daruri oferite Sfântului Ion și urări de sănătate pentru gazdă, subliniind tradițiile și valorile sărbătorilor de iarnă.