Colinde de Crăciun – În Ajunul Crăciunului

Noi umblăm
Să colindăm
Pe-astă noapte-ntunecată
Și zăpadă necălcată;
Noi umblăm
Și colindăm
Și zăpada s-o călcăm,
Că azi s-a născut Hristos,
Domnul cel prea luminos
Și umblând
Și tot umblând,
Ne-ntâlnim cu Dumnezeu,
Cu veșmântul mohorât,
Lung, din cer până-n pământ;
Și pe-ntinsul hainelor
Și-mprejurul poalelor
Luceau stele mărunțele,
Mai în sus, mai mititele,
Mai în jos, mai măricele;
Și pe cei doi umerei
Luceau doi luceferei;
Lucea luna ca lumina
Și soarele cu căldura.
Cruce-n stânga că-i lucea,
Iar în dreapta mai ducea,
Ducea verde busuioc,
Floricică de noroc,
Busuiocul fetelor,
Măghiran nevestelor,
Tămâiță babelor,
Fulg de aur junilor
Și crucea bătrânilor.
Și noi tare ne-am mirat
Și prin lume am plecat,
Taina s-o istorisim,
Minunea s-o povestim
Și cum bine-am nimerit
La casă de om cinstit,
Tot cu feți și fete mari
De-nsurat,
De măritat,
Că e ziua lui Crăciun,
Lui Moș Crăciun cel bătrân.
Rămâi, om bun sănătos,
Ce-ai fost gazdă lui Hristos!
Rămâi casă sănătoasă,
Ca un păhărel pe masă!

Sensul versurilor

Colindătorii vestesc nașterea lui Hristos și binecuvântează gazda, urându-i sănătate și prosperitate. Ei descriu o viziune divină și importanța Crăciunului.

Lasă un comentariu