Colo-n deal, după deal
Florile dalbe
Răsărit-a sfântul soare,
Și acela nu-i sfânt soare
Da-i o mănăstire mare.
Nouă uși, nouă altare.
Da’ într-însa cine șade?
Măicuța cu fiu în brațe.
Taci, Fiule, nu mai plânge
Că eu știu ce ți-oi da ție,
Nouă stele-ncornorate
Cu topoare-nconjurate,
Două mere roșioare,
Cheițele raiului,
Scaunul județului,
Lumina botezului
La Ispas
Un bot de caș,
Pe parete păun verde,
Pe portița rândunița.
Sensul versurilor
Cântecul descrie un peisaj idilic și o imagine maternă protectoare. Sugerează o legătură profundă între natură, credință și afecțiunea maternă, oferind un sentiment de siguranță și consolare.