Niciun cuvânt.
Clopotul bate la ora exactă,
în palmă am adunat dimineți ninse în Ajun de Crăciun,
două, trei s-au furișat spre apus,
ninge – taina sfârșitului spre început.
S-au despletit stelele de atâta tristețe în fâșii de dor,
am lăcrimat pe ziua de mâine,
steaua-mi colindă sufletul rezemat pe-o creangă de brad
împodobită cu beteală argintie.
Niciun cuvânt.
Dincolo de mine e liniștea zăpezii,
pașii se pierd spre toamnă,
voi lăsa urme doar pe hârtia vieții,
și va ninge iar în Ajun de Crăciun,
pe crenguța de brad voi atârna bucăți de stele.
Timpul îmi bate în geam, prietenos sau nu,
il ignor, se face întuneric,
și nu mai văd zăpada ce-mi troienea așteptările,
Doamne, în Ajun de Crăciun, aștept Colindul!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a așteptării colindului în Ajun de Crăciun. Vorbitorul se simte melancolic, dar speră la bucuria colindului, ca o lumină în întuneric.